În câteva minute, înregistrarea trebuia să aibă loc la Oficiul Registrului, iar Anna stătea încă în fața oglinzii și își admira aspectul. Arăta cu adevărat uimitor într-o rochie albă modestă, cu machiaj delicat și părul legat într-un coc drăguț.
Șuvițele de bucle din fața ei au adăugat tandrețe imaginii, iar bijuteriile modeste de pe brațe și piept au adăugat o rafinament special. Doar rudele ei o așteptau pe Anna la registratură, dar nu era îngrijorată, pentru că Serghei o avertizase în prealabil că va veni cu rudele sale. Așa că Anna a așteptat 10 minute mirele, 20, 30… A trecut o oră și Serghei nu a fost acolo.
Nici el, nici rudele sale nu au răspuns la telefon. Anna a început să plângă. Deodată a observat un bărbat într-o jachetă stând lângă biroul de registru. A alergat la el, crezând că este Serghei, dar nu a fost el… din fericire. Soțul ei a întrebat De ce plângea Anna, așa că i-a spus totul. Apoi străinul s-a pus pe un genunchi în fața ei, a spus că are o situație similară: iubita lui l-a părăsit în ziua picturii și a spus aceleași cuvinte.
– Anna, te căsătorești cu mine? Anna nu s-a gândit mult timp, a fost de acord imediat, iar câteva minute mai târziu a intrat în biroul de registru lângă mâner cu noua ei cunoștință, dar deja logodnicul Alexei.Unele rude îndepărtate nu au observat nimic, deoarece tinerii au avut chiar o nuntă planificată într-un restaurant, doar în săli diferite. Părinții noilor căsătoriți nu i-au contrazis.
Au acceptat alegerea copiilor lor, s-au cunoscut și distracția a început. A trecut un an. Anna era însărcinată cu gemeni. Mergeau pe stradă cu Alexei, iar Anna l-a văzut pe Serghei. Nu se schimbase prea mult, dar așa i se părea doamnei… urât, neinteresant… umilit. Atât Anna, cât și Alexey au fost recunoscători soartei și foștilor lor că s-au întâlnit, pentru că așa au găsit adevărata fericire.
